Cu ocazia zile mondiale a dansului ne-am gândit să vă lăsăm câteva impresii referitoare la Opera de Stat și Balet din Istambul
(fotografiile au fost colectate din spațiul public!)
Am prins câteva zile libere acordate de sărbătorile pascale și ne-am hotărât să ni le petrecem la Istambul. Am intrat rapid pentru documentare pe motoarele de căutare iar opera precizată nu intra în cele șapte obiective prioritare care meritau a fi vizitate precum: palatul Topkapi, Geamia Albastră, Geamia Sofia, Marele Bazar etc. Însă altul era obiectivul principal al unui cuplu de balerini, așa că ne-am pus de îndată să vizităm site-ul teatrului și am dat peste spectacole unul și unul: baletul Romeo și Julieta, opera Carmen, opera Traviata, baletul Baiadera, opera Flautul fermecat, spectacolul de balet Piccole Danze, Dans Adrenalin, opera Don Giovanni etc. Dorința noastră de a vizita Opera de Stat și Balet din Istambul ne-a fost și mai arzătoare mai ales când am aflat de la anumiți colegi de-ai noștri de la o operă transilvăneană că locația respectivă este celebră în lume și că avem soliști de operă sau dirijori care și-au făcut o tradiție de colaborare cu acest edificiu.
Baletul Romeo și Julieta – trebuia să se desfășoare cu o zi după plecarea noastră de acolo, așa că ne-am decis să ne mulțumim cu o după amiază dedicată baletelor lui Ceaikovski, recurgând la spectacolul pentru copii „Bale Dungase” ce urma să fie în ziua de duminică ora 12. Agențiile turistice de la fața locului nu ne-au putut ajuta prea mult decât cu croaziere pe Bosfor, unde ne puteam delecta și de un program artistic dacă tot voiam să vedem dansatori, obiectivul cultural nefiind în agenda lor, dar au fost drăguți și s-au interesat de repertoriul integrat în cele patru zile cât am staționat acolo.
Am fost destul de nedumeriți de amplasamentul locației, noi luându-ne cazare în centrul orașului, fiind la câteva zeci de minute depărtare de obiectivele turistice principale, dar pentru a ajunge la Operă aveam nevoie să traversăm podurile orașului. Am fost sfătuiți să ne ferim de taxiuri, deși erau singurele mijloace care ne-ar fi dus la destinație, precum că taximetriștii calculau pentru străini 20 euro jumătatea de kilometru, ieșind la un cost de câteva sute de euro cu transportul până la destinație, indicându-ne că cel mai bine ar fi fost să luăm metroul. Cu greu ne-am cumpărat abonamentul pe o zi cu metroul. Noroc că ne-au ajutat niște turiști ruși la automatele de bilete. În stație nimeni nu știa să ne îndrume spre operă. Am pierdut și metroul. Niște tineri au accesat adresa Operei și ne-au zic că nu ajungem acolo cu metroul ci cu tramvaiul T1.
Foarte rari au fost cei ce au știut să ne îndrume. Se pare că edificiul cultural clădit în 1924 de către Süreyya Pasha nu a reușit să educe milioanele de localnici ai orașului. Cei întrebați ridicau din umeri, intuiția noastră fiind aceea de a ne adresa intelectualilor sau celor tineri. Nici nu era de mirare, căci Opera din Istambul și-a acaparat adevărata sa valoare de-abia în 2007, când i s-au dat drepturile depline desfășurării prerogativelor artelor teatrale, sala fiind folosită decenii întregi (după anii 50 până în anii 80) pentru evenimente de nuntă.
Un vatman ne-a spus să coborâm din tramvai la a cincea stație. Semnalul la internet ne era precar și abonamentul temporar foarte scump pe toate cele trei telefoane mobile ale noastre (ni le-am luat de siguranță, ca să nu ne rătăcim unii de alții, părinții de fiică sau fiica de părinți). La coborârea din tramvai am constatat că mai aveam de parcurs pe jos încă 30 de minute până la destinație, ceea ce ar fi însemnat, din propria noastră experiență de mers pe jos, cam vreo oră până acolo, căci prin Istambul se merge umăr la umăr, orașul este în coborâș și urcare, sau sistemele de navigare își pierdeau adeseori semnalul și ne făceau multiple ocoluri. Lumina divină ne-a scos în drum o croazieră pe Bosfor în timpul zilei, așa că am abandonat căutarea Operei de Stat, mulțumindu-ne cu admirarea orașului istoric. Am vrut să fim originali, știindu-se că toate drumurile vizitatorilor duc spre Opera din Milano, Opera din Paris sau cea din Viena, noi am vrut să aprindem lumina la cea din Istambul, una cu o capacitate de 570 de locuri, să ne fotografiem în interiorul edificiului cultural, să vizionăm un spectacol de balet – fie el și pentru copii, dar nu ne-a fost dat să ne fie…
