Un nume prestigios pe scena Teatrului Național Rijeka din Croația, dar și o mândrie pentru școala românească de balet, balerina Marta Voinea cucerește inimile publicului croat și este răsplătită pe măsură: premiul din partea publicului pentru cea mai bună balerină a anului în perioada stagiunii 2014-2015 și premiul publicului în sezonul 2021-2022 pentru rolul Lady Capuleti din baletul Romeo si Julieta! Interviu în exclusivitate pentru revista DansMania…

Ce mai face balerina Marta Voinea?

Ce să fac?, m-am strămutat într-un oraș frumos, prin 2008, și nu am mai vrut să plec de aici. Am avut ocazia să lucrez și în România, la Opera Națională București, în Slovenia, dar totuși, în Rijeka – Croația, mi-am spus că ăsta ar fi orașul în care aș vrea să locuiesc.

Ce mai e nou prin Mica Spanie, ce mai e nou prin Croația?

În principiu sunt foarte legată de teatru, așa că am să vă spun ce e în teatru! Avem un repertoriu foarte bogat, facem de toate, de la modern la neo-clasic. Clasic mai puțin, în principiu modern și neo-clasic. Ne merge foarte bine, mergem în turnee. Cred că suntem pe un drum bun, cel puțin câțiva ani, cât mai am și eu de dansat, hai să zicem încă vreo cinci ani pe scenă.

Cum e în Rijeka, al treilea oraș ca mărime al Croației, cum ni-l poți descrie?

Aș numi orașul ăsta ca o perlă a Croației. Fiind pe malul mării, orașul îți oferă o liniște extraordinară. Fiind un fost oraș industrial, încă se mai simte energia aceea de industrie. Poziția geografică îți oferă multe, în 20 de minute ești aproape de o pârtie de schi, în 20 de minute ești pe o insulă, în jumătate de oră intri în Italia, în 2 ore în Austria, într-o oră în Slovenia, într-un timp scurt poți dispune de toate.

De unde ești de loc din România?, presupun că părinții ți-au rămas acolo. Cât de des ți-i vizitezi?

De loc sunt din Câmpulung Moldovenesc – Bucovina, o zonă superbă a României. Este un loc care merită vizitat definitiv de toată lumea. Părerea mea este că acestui obiectiv turistic ar trebui să i se acorde o importanță maximă. Îi conving mereu pe croați să viziteze aceste locuri. Întotdeauna am avut parte de suportul părinților. De altfel m-au și vizitat în Croația de mai multe ori. Din păcate suportul tatălui nu îl mai am de vreo 8 ani. Mama îmi este în continuare lângă mine și îmi este de un mare suport moral.

Ne întoarcem puțin mai mult în trecut. De unde până unde ideea de a te înscrie în cadrul Liceului de Coregrafie din Cluj?

Practic mama mi-a inoculat gustul pentru balet. Stăteam destul de des în București, așa că mergeam adeseori să vedem spectacole de balet. M-am îndrăgostit de această meserie de mică. La fel a făcut și sora mea. Ea a pornit înaintea mea. Am locuit în internat. Am avut o copilărie destul de grea.

Dă-ne te rugăm, numele celui mai îndrăgit profesor de balet pe care l-ai avut în cadrul Liceului de Coregrafie!

În Cluj vreau să o pomenesc pe Emilia Popa, în București pe Gabriela Mocanu, asta în liceul de coregrafie, după, aș mai avea de pomenit niște mari personalități care m-au ajutat foarte mult în viață, mă refer în teatru.

Cum ți se par croații ca oameni, fie ei din viața de zi cu zi sau ca public?

Croații mi se par un popor de oameni foarte corecți, nu au căldura pe care o avem noi, dar m-au primit cu brațele deschise și m-au acceptat în lumea lor. Bineînțeles că și eu m-am acomodat la tradițiile lor, m-am adaptat la modul lor de viață, pentru că există diferențe: în religie, în modul de a face de mâncare, în toate modurile posibile există diferențe. Publicul din Rijeka preferă mai mult spectacolele neoclasice și clasice, se vând biletele și la spectacolele de dans contemporan, dar mai puțin. Se observă și reacția publicului, când dansăm balet clasic reacționează mult mai bine. Probabil că vor să vadă balerine în poante, vor să vadă ceva ce ei nu pot să facă, un țel pe care nu pot să îl atingă niciodată. Iubesc și dansul contemporan. Normal că baletul îmi este mai ușor și face parte din mine, dar adevăratele provocări mi-au fost și acelea de a învăța coregrafii grele, contemporane.

Spune-ne puțin și despre sora ta, Sabina Voinea, balerină a Teatrului Național Rijeka de asemenea. Ce mai face, încă mai este activă?

Nu mai este activă. Nu mai dansează. Sabina a fost o balerină extraordinară și a avut roluri foarte frumoase. A ținut repertoriul teatrului din Rijeka mai mult de 15 ani, dar a decis să o ia pe altă cale. Acum lucrează foarte mult cu copiii, îi place foarte mult ceea ce face, cred că în momentul de față o caracterizează rolul de profesoară de balet.

Marta, ce preferi mai mult, dansul modern sau dansul clasic?

Nici unul nici altul. Cred că cel mai apropiat îmi este neo-clasicul.

Cu ce coregrafi ai avut bucuria să lucrezi și care ți-au fost cele mai proeminente realizări?

Am lucrat cu coregrafi din toată lumea. Normal că am și favoriții mei. Am lucrat cu mari personalități din toată lumea și am învățat de la fiecare câte ceva. Nu pot să spun că am avut numai experiențe plăcute. Au fost unele momente și neplăcute în carieră, dar normal, mi-a ales anumite momente care îmi vor rămâne în inimă toată viața. Unul dintre coregrafii mei preferați este Leo Mujici, croat, din Zagreb. Este o mare personalitate a baletului internațional, am lucrat cu el mai multe spectacole, dar cel mai drag mi-a fost „Visul unei nopți de vară”- pentru care am și primit un premiul din partea publicului pentru cea mai bună balerină a anului în perioada stagiunii 2014-2015, dar distincția mea nu a avut legătură cu ceea ce am simțit pentru acest coregraf, care este unul foarte-foarte bun. În momentul de față montează Cenușăreasa la Rijeka, premiera având loc pe 26 aprilie, am rolul uneia dintre surorile vitrege. Am mai luat un premiu al publicului în sezonul 2021-2022 pentru rolul Lady Capuleti din baletul Romeo si Julieta, coreograf fiind Jiri Bubenicek. Mi-a mai plăcut mult colaborarea cu Andonius Foniadakis, un coregraf grec foarte mare, cunoscut în toată lumea, fostul director al baletului din Atena. Publicul nostru adoră spectacolele lui, pentru că sunt tot timpul pline de energie. A montat deja două spectacole în Rijeka și sper din tot sufletul să mai am oportunitatea să lucrez cu el.

Mai poți să dansezi în plină forță, sau te trădează corpul?

Din fericire încă corpul mă trimite în direcția de contorsionism.

Cum ți se pare dansul modern în calitatea ta de balerină clasică, mai ușor sau mai greu?

Mi se pare mai greu. Poate în anumite momente ești mai relaxat decât la execuția dansului clasic, dar mi se pare mai greu. Cred că mă chinui un pic mai mult la spectacolele moderne decât la cele clasice. Dansul clasic îmi este în sânge, nu cred că o să mi se întâmple să nu învăț o astfel de coregrafie imediat sau să intru în rol cu mare ușurință, cred că este totuși mai greu să intri în a numite roluri moderne. Cred totuși că un balerin este complet atunci când poate să le facă pe toate, atunci când este capabil să danseze și dans modern, și neoclasic, și clasic. Eu de exemplu dansez în poante, dansez desculță, în flexibili, în ciorapi, pe tocuri… Vreau să merg în direcția de a fi o balerină cât mai complexă, să le fac pe toate. Nu cred că ar trebui să avem granițe, și asta este extrem de important. Mi-a plăcut de exemplu și dansul folcloric. Am fost îndrăgostită de folclor.

T.N. Rijeka vă scoate prin deplasări, turnee, pe unde ați fost?

Da, ne mai scoate în turnee. Deunăzi am fost în Germania, la Bonn, cu spectacolul Burning Water, un spectacol care a aprins flacăra acolo. În Germania am fost de mai multe ori, Probabil că vom mai merge prin turnee cu acest spectacol. Cel mai mult mergem prin Croația, dar am fost și în Slovenia, în Liubliana. În ultima vreme nu am am fost din cauza așa zisei pandemii, a acestei situații neplăcute. Am mai fost în Portugalia…

Și tu și sora ta, deși sunteți foarte tinere, aveți deja o vârstă respectabilă într-ale dansului. Cu ce vă mai ocupați? Predați cumva balet copiilor?

Sora mea este bazată numai pe predatul baletului clasic pentru copii, eu, fiind angajată și la teatru, îmi este foarte greu să mă ocup de ore cu copiii, dar am preluat o clasă la Școala de balet din Rijeka. Acum elevii mei sunt în anul 2 de balet. Sunt și mamă, am doi copii, sunt soție, îmi este foarte greu să le fac în paralel pe toate, dar rezultatele îmi sunt pretutindeni pe măsură.

Unde se vede în viitor Marta Voinea?

În viitor mă văd tot în Croația, tot în Rijeka. Mi-ar plăcea să mă ocup de turism. De așa ceva se ocupă marea majoritate a croaților. Croația este o țară turistică. Cred că asta este ramura care aici merge cel mai bine…