Vă prezentăm o recenzie mai atipică – văzută cu ochii și puterea de înțelegere ale balerinului estic care încearcă să tolereze dar nu este pregătit încă pentru această excesivă tolerare – a filmului georgian „And than we danced”…

„Dansul georgian nu reprezintă exactitate, ci istoria unui popor”! „Dansul georgian reprezintă masculinitate, doar cei puternici vor reuși să îl stăpânească”! acestea sunt unele dintre cuvintele mobilizatoare ale coregrafilor și maeștrilor pe parcursul desfășurării idilei. Am observat că în acest dans corifeii principali sunt masculii, suavele dansatoarele căzând pe locuri terțe. Filmul este puțin cam atipic, nu începe cu vreun moment oarecum culminant – ca să atragă curiozitatea privitorului din fază incipientă – ci se lasă descoperit, chiar cu tărăgănare. Până și mișcările de dans sunt cenzurate. Din moment ce am stat până la sfârșit, cu siguranță că nu a fost un film chiar rău, din contră. Limbă georgiană este ciudată, seamănă cu turca, cu albaneza și limbile nordice. Cam urâței protagoniștii, și bărbații și femeile. De mult nu am mai observat atâția fumători la un loc, dar să nu mă abat de la subiect…
Filmul începe cu vestea unei audiții pentru un singur loc în baletul național georgian, așa că mai mulți dansatori au fost invitați să își depună candidatura. Din păcate nu dansul a avut prioritate, ci cei doi protagoniști, de altfel buni executanți, unul proaspăt venit în ansamblul din provincie și altul de-al casei, luat în colimator de directorul companiei datorită trecutului părinților săi, tot dansatori pe vremuri.
Nu mi s-a mai întâmplat să derulez cu atâta nerăbdare anumite ipostaze, însă aici am făcut-o la scena care surprindea plescăitul săruturilor interminabile ale celor doi eroi, care ajung să se îndrăgostească, ignorând spre părerea mea de rău toate dansatoarele georgiene care îi vedeau într-un vârf al ascensiunii masculine. Spre disperarea mea a urmat ulterior o adevărată scenă a balconului, în care cei doi tinerei se iubeau de mama focului, amândoi goi pușcă. Nu scăpăm nici de scena nebuniei, desfășurată pe la sfârșitul filmului, când eroul principal asistă la o audiție cu piciorul sângerând (în urma unei luxații – și mi-e prima dată când surprind o sângerare dintr-o gleznă, probabil că numai în filme se întâmplă). Nu l-a oprit nimeni din comisie, la noi ar fi venit jandarmii dacă se încălcau atât de flagrant normele de muncă. Mă gândeam: „Să vezi acum ce dansează”! Dans a fost, tot cenzurat, fără planuri generale, însă cu combinații între dansul lor masculin georgian și mișcări contemporane, lascive, divulgând și partea feminină a dansatorului nonconformist. Jumătate din membrii comisiei s-au retras, un maestru al poporului, ofuscat, a și zis de altfel: „Aceasta este o adevărată ofensă adusă dansului georgian”. Filmul ajunge la apogeu cu sfatul fratelui său: „Vei deveni un muritor de foame la noi cu dansul tău georgian, locul tău este în altă țară”, așa că imediat după audiție – regizorul nu ne divulgă dacă și-a luat-o sau nu – singura care l-a aplaudat cu jumătate de măsură fiindu-i colega și prietena căreia nu i-a dat prea multă importanță pe parcursul filmului (drăguță de altfel, și singura drăguță dintre toate protagonistele), lăsându-ne cu speranța că poate eroul și-o fi găsit pe undeva de lucru prin vreo altă țară, tind eu să cred spre Olanda, Danemarca, Germania, sau altele nordice, cu vădite viziuni democratice…
M-am uitat la acest film tocmai datorită dansului georgian, similar cumva celui gruzin. Nu a fost să fie așa. O altă dezamăgire mi-a mai fost la filmul Billy Eliot, nu numai a mea, ci și a maestrului Valery Miklin din Perm, Rusia, care îmi tot spunea aproape de sfârșitul filmului, când personajul principal și-a luat audiția după nenumărate presiuni și sacrificii la Covent Garden: „Să vezi acum ce înseamnă bărbăție, masculinitate, balet”! A scuipat și a scăpat printre dinți tradiționalul cuvânt „pizdieț” când l-a văzut pe actorul sus amintit performând în spectacolul Lacul Lebedelor în rolul principal, el lebădă, înconjurat de un stol imens de lebădoi; continuându-și ofuscarea: „Se pare că lumea are dreptate în cele din urmă despre balerinii masculi. Uită-te și tu cum ne etichetează cei din Balcani! Ce să mai zic? A zis-o filmul ăsta mai bine…”