Redacția revistei Dans Mania a avut bucuria să obțină un interviu din partea balerinului Teodor Pătrașcu – solist al compartimentului de balet al Operei Brașov, scris cu sinceritate și mult patos. Vă invităm la o frumoasă lectură, apăsătoare sau optimistă pe alocuri…
Teodor: Am să încep acest interviu spunând în primul rând că sunt onorat pentru această oportunitate! Este a 2-a oară în cariera mea de până acum în care am avut ocazia să ofer un interviu! Prima data am oferit un interviu ziarului ”Renașterea” după câștigarea premiului 1 la Olimpiada Națională de Coregrafie în anul când eram clasa al 2-a, iar al 2- lea meu interviu este acesta, pentru Dans Mania, vă invit să parcurgeți acest interviu, am vorbit în el cât de sincer am putut și am spus câte ceva despre mine, despre viața mea de artist de până acum!
Reporter: De unde esti? Câti ani ai? Ce esti în horoscop? Ce hobby-uri ai?
Teodor: Bună, numele meu este Pătrascu Teodor, am 25 de ani. Ca și hobby, îmi place fotografia și drumețiile pe munte! Sunt săgetător!
R: De ce te-ai decis să urmezi calea dansului?
T: De mic am fost un copil cu prea multă energie, mereu în mișcare, mereu în căutare de adrenalină si de lucruri care să mă țină activ. Prin clasa a 7-a am început să urmez calea dansului, până atunci am practicat diferite sporturi, arte marțiale și parkour. În clasa a 7-a m-am apucat prima dată de dans, am început să merg la cursuri de breakdance si streetdance. Pur și simplu în dans am găsit tot ceea ce aveam eu nevoie și am început să fiu obsedat de acest domeniu și să îmi extind orizonturile. Îmi doream să învăț dans contemporan. Eram la final de clasa a 8-a și auzisem că există la mine în oras un liceu care are secție de coregrafie, un liceu în care dansul este o materie, pur și simplu, când am aflat asta, mi-a dat tot universul meu peste cap. Nu îmi puteam imagina că exista așa ceva, că dansul se poate învăța și practica la nivel de performanță într-un liceu și că mai am și posibilitatea să învăț dans contemporan. Am zis să încerc! Ajuns acolo am aflat că defapt trebuie să învăț balet și că dans contemporan am o singură ora pe săptămână, că la balet trebuie să port suspensori care sunt niște chiloți tanga și colanți, dar am zis „eh, și parașutiștii poartă cască pentru protecție, nu? Face parte din echipament!” . De acolo a început toată nebunia asta cu baletul în viața mea. Am ajuns să cunosc baletul, tainele acestei arte și să îmi placă din ce în ce mai mult pe zi ce trece… Am aflat și faptul că este foarte târziu în clasa a 9-a să începi baletul dar asta nu m-a descurajat foarte tare pe mine personal, ba din contră. Aveam si am niste ambiții nebune iar toată munca pe care am depus-o într-un regim de forță continuă a ajuns la un rezultat frumos, cel puțin eu așa îl consider și sunt mândru pentru asta!
R: Unde ai terminat scoala de balet?
T: Am terminat școala de balet la Colegiul National de Artă ” Ion Vidu” din Timisoara, sub îndrumarea doamnei profesoare Alina Mihai. O femeie și o profesoară incredibilă față de care am cel mai mare respect, o femeie care l-a luat pe copilul acela care făcea breakdance si avea doar aberații în cap și a scos balerin din el!
R: Ce te-a determinat să faci parte din familia ansamblului de balet al Operei Brașov?
T: Aceasta este o întrebare la care mă voi extinde puțin în răspuns ( și am pretenția absurdă de a fi păstrat tot raspunsul!!!! ). Povestea cum am ajuns să fac parte din ansamblul de balet al Operei Brașov din păcate nu este una foarte drăguță dar este una cu un final fericit din care am învătat enorm de multe și mă bucur tare că am ocazia să o spun. Nu imi doresc nici să intru în detalii traumatizante, dar pentru a răspunde la această întrebare este nevoie de un scurt istoric și context. Am crescut și m-am dezvoltat artistic pe scena Operei din orasul meu natal, sunt recunoscător pentru asta și pentru oamenii pe care i-am cunoscut acolo, dar… De multe ori în acest domeniu, unele Opere din această țară „minunată” nu știu sa își aprecieze îndeajuns artiștii. Este un lucru foarte trist dar din păcate des întâlnit! Dacă supără pe cineva răspunsul meu la aceasta întrebare, aș vrea să îmi pară rău, dar nu îmi pare. Am trecut prin multe lucruri pe care acum le consider abuzive dar atunci, naiv și cu drag de a face artă și de a dansa nu am băgat nimic din aceste lucruri în seamă. Eram doar fericit că sunt ”balerin” si că acesta este ”job-ul” meu. Dar în momentul în care cineva vine si îti zice „luna asta nu te plătim” ajungi să te simți exploatat, în acel moment ajungi la concluzia ca nu prea există scuză pentru acest lucru, locul în care lucrezi este un mediu toxic si trebuie să schimbi acel ”job”. Am luat decizia că trebuie să părăsesc orașul meu natal și să merg să fac artă în altă parte sau să mă las complet de aceasta meserie. Cred că, cu toții am avut odată în cap gândul de a abandona aceasta meserie frumoasă deoarece simțim că nu ne mai găsim locul, oricât am iubi această meserie, oricât am iubi dansul, sunt sigur că, cu toții am avut acest gând în cap la un moment dat. Să abandonăm, noroc că în acele momente viața ne dă răspunsul corect. ”Cine poate să trăiască fără artă, sa o facă” o vorba auzită de la profesorul meu de dans contemporan. A fost foarte greu, eram într-o stare de dezorientare psihică foarte severă, o stare de dezorientare în care nu mai stiam să fac diferența dintre stânga și dreapta (chiar dacă tot timpul am făcut exercițiile dreapta-stânga), o stare în care puneam la îndoială totul, nu mai stiam de ce fac ceea ce fac, toti anii mei în care am muncit nu aveau nici un rost… O stare din care nu stiam cum să ies. După mult timp de contemplare și încercări de a îmi găsi un loc unde să mă pot exprima artistic în continuare, fără a mă simți exploatat și înjosit, am aflat de Opera Brașov și am zis ”hai să încerc”. Așa că am întrat în contact cu maestrul de studii al Operei Brașov, Alexandru Fotescu, iar de aici încolo totul s-a legat minunat în viața mea și am ajuns să fac parte din echipa artistică a Operei Brașov care m-a primit cu brațele deschise. Opera Brașov a devenit în scurt timp un loc foarte drag mie. Nu voi regreta decizia luată niciodată, a fost una din cele mai bune decizii luate de mine.
Orice șut în fund este un pas înainte. Trebuie doar să stii să te ridici, să te scuturi, să spui „asta e, mi-am furat-o de data asta” și să vezi ce poți face mai departe. De multe ori viața te duce în locuri mai bune dacă doar ai curajul să lași totul în urmă și să mergi mai departe!
R: Cum ți se par colegii?
Colegii sunt niște oameni minunați, cu o mare experiență de viață și de scenă. Niște oameni de la care ai ce învăta, niste oameni de la care poți sa furi meserie.
Am fost din prima surprins de căldura cu care am fost primit încă de la ziua audiției mele aici în Opera Brașov. Toată lumea s-a purtat foarte frumos cu mine. În scurt timp am reușit să îmi fac prieteni, am cunoscut oameni foarte frumosi si foarte devotati acestei arte, am reusit să mă integrez foarte repede în colectivul Operei Brașov și sunt profund recunoscător de tot ceea ce mi se întâmplă!
R: Ce părere ai despre repertoriul baletului Brasovean?
T: Este un repertoriu interesant, genul de repertoriu cu care eram obișnuit, un repertoriu variat în care faci spectacole de balet clasic, operă și operetă. Un gen de repertoriu care mie personal ca și dansator îmi place foarte mult, deoarece ai ocazia să faci din tot câte puțin. Într-adevăr, spectacolele de balet clasic nu sunt așa de numeroase dar acesta nu este un lucru care să mă deranjeze neapărat, sper doar ca pe viitor sa fie cât mai multe, dar mie îmi place să dansez orice, îmi plac foarte mult și dansurile din operetă și opere, le dansez cu același drag. Orice aș face pe scenă o fac cu drag, cu aceeași energie și pasiune tot timpul. Îmi plac spectacolele, fie ele de balet, operă sau operetă.
De la începutul stagiunii am fost băgat în priza cum s-ar spune, nu am avut ocazia de a mă plictisi, am avut și o premieră de balet, Petrică și lupul, frumos spectacol! De când sunt în Opera Brașov observ cu bucurie că orice spectacol al Operei s-a jucat cu casa inchisă, acest lucru spune tot ceea ce trebuie spus despre calitatea artistică a spectacolelor din repertoriul Operei Brașov!
R: Arta dansului este foarte complexă. Ce stil de dans îți place cel mai mult?
T: La întrebarea asta aproape ca nu știu ce să răspund, îmi dă cu virgula. Nu pot alege un stil de dans. Îmi place dansul, îmi place această modalitate de catharsis prin mișcare la nebunie. Îmi place să dansez și cam atât. Consider faptul că fiecare balerin trebuie să învețe să se miste nu doar în stil clasic, un balerin trebuie să fie un dansator complex care să poată în scurt timp să se simtă natural în orice stil de dans/mișcare… Baletul este abecedarul dansatorul, îmi place sa dansez!
R: Ce rol sau spectacol te-a reprezentat cel mai bine?
T: Cu greu aș putea să găsesc un răspuns și la această întrebare. Au fost câteva momente, au fost câteva roluri cu care m-am simtit foarte bine. Unul din ele fiind Sancho Panza, din spectacolul Don Quijote, rol pe care am avut ocazia să îl interpretez de 2 ori în niște colaborări cu școli de balet private. Îmi plac mult rolurile de compoziție, mai ales atunci când mi se oferă libertatea necesară de exprimare. Pentru un rol de compoziție nu ai nevoie doar de tehnica în baletul clasic, ai nevoie de mult mai mult de atât. Am avut ocazia să fac si rolul eunucului din Sheherezade, am făcut acest rol solistic în clasa al 2-a, elev fiind, colaborând cu Opera Națională Timișoara, a fost o realizare mare pentru mine la acel moment, în clasa al 2-a. Ultimul rol soliștic pe care am avut onoarea să îl fac, care m-a reprezentat și pe care l-am interpretat a fost rolul Lupului din ultima mea premieră de balet, spectacolul Petrică și Lupul, aici la Opera Brașov. Rol care mi-a plăcut enorm, am putut să trec de la miscări făcute într-un mod dramatic și pline de forță, la mișcări comice, totul pe un fond de miscări acrobatice: salturi peste cap, sărituri, sărit în public de pe scenă, a fost o nebunie frumoasă si îi mulțumesc domnului coregraf Alexandru Fotescu pentru ocazia de a mă desfășura în acest spectacol!
R: Fiind la început de carieră, în ce rol ti-ar plăcea să dansezi cel mai mult?
T: Mi-ar plăcea teribil de tare în această carieră a mea de balerin să reusesc să dansez cândva „Le Jeune Homme et la Mort”! … cei care nu știu despre ce vorbesc, google it! Apare în scena de deschidere a filmului ”White Nights”
R: Pe ce altă scenă ti-ar plăcea să evoluezi?
T: Nu există o scenă anume pe care mi-ar plăcea să evoluez, nu contează scena dacă este de renume sau nu. Am dansat si în case de cultură și pe scene în aer liber și în opere, chiar și pe stradă. Orice spațiu delimitat pentru desfășurarea actului meu artistic îl voi numi scenă și voi păși devotat scenei oriunde m-aș afla. Fie o scenă mare de renume dintr-o operă sau o scena mică dintr-o casă de cultură într-un sat sau o scenă improvizată pe o străduță, îmi voi face arta, voi dansa, îmi voi face datoria față de publicul care este în fața mea și pentru care dansez! Evoluția nu ține de scena pe care scenă dansezi. Asta este părerea mea!
R: Câteva cuvinte despre Brașov, ca oraș?
T: Brașovul după părerea mea este un oraș magic. Oriunde m-aș deplasa, o fac pe jos, în plimbare, îmi place să mă plimb, să ajung să cunosc orașul, să simt orașul. Sunt fascinat de anumite lucruri din Brașov, toate monumentele istorice ale orașului sunt foarte bine întreținute: cetăți, ziduri, turnuri, arată efectiv superb. Restaurata dar păstrată acea arhitectura veche de cetate/castel/poveste.
Un oraș plin de legende, un oraș aflat la baza muntelui Tâmpa, loc de unde se poate vedea toată panorama Brașovului.
Îmi place foarte mult! Un oraș bine întreținut cu un puternic impact turistic.
R: Unde te vezi în viitor?
T: Dacă nu inventează nimeni nimic altceva, tot în oglindă mă voi vedea și în viitor! Îmi place să trăiesc prezentul, prezentul în care mă aflu, desigur, dacă las imaginația mea să curgă îmi pot face tot felul de scenarii grandioase pentru a răspunde la aceasta întrebare, pot zice ca mă văd maestru de studii la Bolshoi… Dar nu este cazul!! Trăiesc prezentul și mă las purtat de val oriunde m-ar duce viitorul!
Vă mulțumesc pentru interviu! Cu stimă, Teo!
