DEZMINȚIRI DIN LUMEA DANSULUI SAU A BALETULUI prin multitudinea de interviuri, și sfărâmarea anumitor legende, întâlnite doar în filmele americane (dacă descoperiți și dumneavoastră, dragi practicanți ai dansului și cititori deopotrivă, vă invităm alături de revista DansMania cu noi și noi dezmințiri dealtfel!):
- În primul rând balerinii nu sunt anorexici, nu varsă tot ceea ce au mâncat în ceașca veceului; consumul de calorii este imens datorită naturii meseriei, una dintre cele mai grele din lume. Normal că apar și diete severe din partea celor care au tendințe de îngrășare, soldate cu leșinuri pe alocuri, constipații acute, anemii ce duc la injectarea cu vitamine etc. Cel mai bine este să facem o vizită la nutriționist, să nu slăbim acut de capul nostru, căci pot apărea complicații severe. Mulți părinți ne contactează și ne aduc la cursuri copii ponderabili. Atenție, dansul, baletul după caz nu slăbește, secretul cel mai mare constă în combinația și cantitatea hranei. Copiii ne pot mânca bine și pot în același timp să și slăbească. Dacă dansul poate să apară doar în completare cu dietele prescrise, căci acesta înseamnă mai mult armonie corporală, nu slăbire.
- Balerinii nu se înalță aproape niciodată la poante – doar cei ce se străduiesc să fie mai balerine decât balerinele (am întâlnit și cazuri în care balerinele se străduiau să fie mai mascule, ridicându-se între ele, sau efectuând variațiuni de dans bărbătești, depinzând acum de cerințele companiilor întâlnite prin lume sau de target-ul publicului căruia li se adresează, unii dintre noi sunt însă mai tradiționali, preferând ca unele să fie mai grațioase iar unii mai puternici). Am întâlnit adeseori părerea: „Voi balerinii aveți o muncă grea, stați tot timpul pe vârfuri!” Balerinii nu stau niciodată pe vârfuri, se ridică la jumătatea acestora – demipoint!
- Uitați de filmele în care în trei luni un dansator de talie mondială face dintr-un om obișnuit un campion mondial la dans (pentru că s-a despărțit de parteneră, s-o fi certat cu ea, i s-a îmbolnăvit, sau nu o mai lasă mămica la campionate), de multe ori în filme picioarele surprinse în prim plan care expun înaintată performanță nu sunt ale actorilor ci ale profesioniștilor (dacă o fi bine finanțat filmul). Nu există performanță fără o muncă îndelungată, oare de ce un liceu de coregrafie durează nouă ani? (unii dintre balerini trec apoi în studiul baletului prin tot felul de institute).
- Balerinii nu se gândesc la lucruri deocheate în timpul actului artistic, așa cum mustăcesc unii: „fericitule, ce simți când pipăi fata?”, chiar deloc, au grijă de partenerele lor și se gândesc la siguranța ambilor. Într-un spectacol important, la o reprezentanție importantă, concentrarea chiar este maximă!!!
- Nu am întâlnit ca balerinii să fie sex simboluri și să fie copleșiți de atâtea femei de să nu le mai facă față – așa cum cred majoritate bărbaților, chiar și anumiți coordonatori pe cultură: când te vedem prin fotografii cu atâtea fete frumoase avem impresia că toate sunt la propriu ale tale!”, din contră, sunt izolați și singuri (or mai fi și din aceia, dar probabil că nu mai au timp de balet să îl facă așa cum trebuie, de performanță).
- Picioarele balerinelor sunt grațioase, dar să nu vă dezamăgim atunci când vă vorbim despre tălpile acestora, pline de cucuie, de umflături zgrumțuroase (fără aceste bătături nu se pot efectua rotațiile, sunt semne profesionale, cum au și violoniștii vânătăile permanente pe gât, sau chitariștii bătăturile în vârful degetelor), sau să nu vă înspăimântăm cu unghiile negre care dau să se descămeze atât ale balerinelor cât și balerinilor.
- Dansatorii nu huzuresc în meseria lor, nu au parte de un trai pe vătrai, de invidiat, zâmbetele scenice ascund greutatea actului artistic, și cine ar vrea să vadă niște oameni care se chinuie?, precizând că în spatele acestora de multe ori se face apel la sacoșele cu creme de încălzire, de prevenire împotriva durerilor sau anti inflamatoare puternice.
- Nu sunt bogați și nu au insule proprii, nici echipe private de masseuri – să nu îi amestecăm cu cei implicați în propaganda celor două regimuri, capitalist și comunist! Fusesem pus cândva să fac o recenzie lui Michael Flatley, care nu mai are nici un os întreg. Nu îmi fac griji pentru el, la fel sunt și oasele mele de balerin după 30 de ani de scenă, dar există o mare diferență între el și mine: milionarul știe unde este Techirghiolul, eu nu mi-am permis să îl vizitez încă!
- Am întâlnit în fosta Yugoslavie nefireasca etichetare: „Toți balerinii sunt feminizați, nu ai ce face cu dânșii, până și femeile de care sunt înconjurați fug de dânșii”; „Stai liniștit că la fel sunteți cotați și la noi” – mă încuraja un altul pe sacrele noastre teritorii, las aici maeștrii ruși să intervină cu dezmințirea: „care bărbați ridică atâta la viața lor precum balerinii, sau câți dintre ei se străduiesc o viață întreagă să sfideze prin sărituri gravitația terestră, ce poate fi mai bărbătesc decât atât”???
- Dau lămuriri și grănicerilor croați: bara de studiu a balerinelor este orizontală, nu verticală, așa că balerinele noastre nu le-au gustat umorul, sau „sinceritatea” atunci când le-au trecut pragul în drumul lor către anumite audiții sau festivaluri internaționale. Dacă umorul lor persistă, vă puteți adresa Consulatului Român să le dea explicații mai întemeiate. Odată ce îi contactați, acest serviciu este obligat să vă ia în considerare sesizarea!
Referitor la dezmințiri, poate le mai găsiți și dumneavoastră…
Oricum, este o meserie provocatoare, și motivele aprofundării sunt infinite, scopul principal fiind să scoți din muncă și chin ușurință și grație. Baletul, dansul în general, devine ușor atunci când înveți să te joci cu el, dar îți trebuie ani și ani de studiu ca să ajungi la această performanță, declinul intervenind treptat o dată cu bătrânețea, după vârsta de 35-40 de ani, atunci când trebuie calculat cu dibăcie totul… 🙂