Mădălin Voicu Jr. se naște într-o familie de muzicieni cu tradiție de sute de ani, fiind crescut și îndrumat artistic de bunicul său, renumitul violonist Ion Voicu.
Termină studiile la clasa profesoarei Ileana Busuioc participând ulterior la cursuri internaționale la Nisa, Cosenza și Salzburg, sub îndrumarea profesorilor Tatiana Nicolaevna, Carlo Zecchi, Fausto Zadra și Claude Helfer. În țară, a luat lecții cu marele Valentin Gheorghiu.
Este angajat, prin concurs, ca pianist al Teatrului Național de Operetă și Musical ,,Ion Dacian”, fiind remarcat și recomandat chiar de tenorul Dorin Teodorescu.
A susținut concerte ca solist, acompaniat fiind de orchestrele din Brașov, Brăila, Vâlcea, Ploiești, Iași, Pitești și Constanța sub bagheta dirijorilor Ilarion Ionescu Galați, Ion Baciu, Ovidiu Bălan, Petre Zbârcea, Răsvan Cernat, Radu Postăvaru, Daniel Jinga, Alexandru Ilie, Gabriel Voicu și evident, Mădălin Voicu.
În București, concertează pe scena Ateneului Român, dar și alături de Orchestra Națională Radio și Orchestra Simfonică București sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare. Se remarcă pe plan internațional oferind concerte și recitaluri în Franța, Austria, Turcia și Italia.
Licențiat în muzică predă la „Mica Academie de Arte”, ulterior preluând catedra de pian din cadrul Colegiului Național de Muzică „George Enescu” – București.
Din 2014, ocupă, prin concurs, postul de consilier artistic al Centrului Național de Cultură al Romilor-Romano Kher (inițiază și coordonează proiecte cultural-muzicale precum concerte vocal-simfonice și camerale, recitaluri de muzică și poezie, spectacole/turnee cu Orchestra „Romani Filarmoni-Kher” și Orchestra de cameră „RFK” și își pune amprenta ca ilustrator muzical), instituție aflată în subordonarea Guvernului României.
În luna iulie a anului 2022 devine, prin concurs, pianist-corepetitor al Direcţiei de Balet a Operei Naţionale Bucureşti.
R: Ion Voicu, omul care m-a crescut și îndrumat, îmi povestea că pe vremea lui erau mulți acompaniatori „de prima mână”, de la Weis la Viorica Boerescu sau Adrian Tomescu, cu care a cântat și a înregistrat, astfel că, m-a sfătuit să mă implic și în această latură, a muzicii de cameră. „Meserie grea” – spunea el – ce necesită un studiu aparte față de cel al carierei de solist. Sunt rari pianiștii care le pot îmbina – solistica șiacompaniamentul – în așa fel încât să le poată face bine pe ambele. În cel mai fericit caz alegi doar una din ele,sperând, că o poți face la cel mai înalt nivel.
R: Fiind relativ novice în acompaniamentul de balet, pot spune deja că este o altă lume, cu o altă muzică, cu studiu și repertoriu complet diferite. Abordând cu ușurință orice gen muzical, mi-au fost necesare cel putin șase luni pentru a înțelege și exemplifica unele exerciții, precum Grand Battement, Jette, Fondue, Frappe sau Sotte-ul. Într-un final, ajungem la săriturile mari și variațiile care sunt ample, grandioase și necesită o atenție distributivă între ceea ce cânt, balerin și nu în ultimul rând Maestrul de balet.
R: Chiar dacă, am început studiul pianului înca de la vârsta de patru ani, concomitent mergeam la Operădezvoltându-mi astfel o imensă plăcere în a asculta și viziona spectacolele de balet.
R: Perfecțiunea este greu de atins, însa, ne putem apropia de o foarte bună calitate doar prin mii de ore de studiu. Răspunsul poate părea succint, dar pentru cunoscători este suficient.
R: Este o întrebare minunată, cu un răspuns cât se poate de simplu: inserarea în curricula educațional-vocațională a orelor de corepetiție balet.
R: Fiecare exercițiu din cadrul clasei de balet este bine definit, astfel având structura clară în minte, improvizația devine obligatorie și facilă.
R: La intrebarea nr.2, am dat de ințeles faptul că, nu ai timp de partituri fiindu-ți ochii și urechile atente la balerini și Maestrul de balet. Este clar că studiul se face doar acasă. În sala de balet totul se întâmplă la câteva zeci de secunde, neavând astfel timp de dat paginile partiturilor.
R: Așa cum am precizat mai sus, o ador de la o vârstăfragedă, având acum posibilitatea sa mă și dedic ei….
R: Cultura există și avem obligația s-o transmitem urmașilor. Singura reformă pe care o consider imperios necesară este cea amintită mai sus, referitoare la introducerea orelor de corepețitie in curricula educațională. Personal mi-aș dori să înființez o formăsuperioară de învațământ dedicată exclusiv baletului clasic, asta în cazul în care aș avea puterea și influența amintită de dumneavoastră.
R: Balerinilor le doresc sănătate și dedicație totală, iar iubitorilor de muzică: să umple sălile de spectacol!