ZORII UNUI SCANDAL CULTURAL NAȚIONAL: MĂSURAREA TIMPULUI DE MUNCĂ PUNE ÎN PERICOL ARTA
La Brașov de exemplu, în instituțiile teatrale, condica de 8 ore se semnează de când lumea: încă fără camere, încă fără cartele, fără spectacol administrativ.
După o jumătate de oră de studiu de balet sunt varză. După o oră, extrem de obosit. Urmează apoi repetițiile și, când ies din teatru, de-abia mai aud ce se vorbește în jurul meu.
Acum, la nivel de minister, se preconizează inserarea de camere și cartele de validare.
Serios?
Ce-ar fi să vedem un dirijor stând 8 ore cu ochii într-un monitor, dirijând de acolo corul, „antrenându-se virtual” ca să-și justifice munca?!
Sunt curios cum va fi când se vor implementa cele 8 ore de lucru și pentru fotbaliști, boxeri, atleți. Le va veni și lor rândul. Oare cum se vor simți? Pentru că, nu-i așa, se spune că baletul este una dintre cele mai grele meserii din lume. Fotbaliștii se retrag pe la 35 de ani, iar balerinii ies la pensie la 54, după radioasa viziune a unor guvernanți care nu frecventează spectacolele… 
La fel ca în cazul notarilor, bijutierilor, jurnaliștilor sau al baroului, și în cultură ar trebui să existe o limită clară a ingerinței din afară. Vorbim despre bresle, despre îndeletniciri vocaționale, moștenite de la Maeștri.
La fel ca în cazul notarilor, bijutierilor, jurnaliștilor sau al baroului, și în cultură ar trebui să existe o limită clară a ingerinței din afară. Vorbim despre bresle, despre îndeletniciri vocaționale, moștenite de la Maeștri.Acest text nu este o apărare, ci o luare de poziție: scris ca un artist care vorbește clar, nu ca un artist care se apără!!!
Singura entitate în măsură să se amestece este publicul. Publicul care participă constant la spectacole și judecă actul artistic prin prezență și reacție. Personal, aș introduce urne în foaierele teatrelor, unde doleanțele spectatorilor să fie analizate real, iar finanțatorul să se orienteze exclusiv după aceste doleanțe, de ctitorire și îmbunătățire a actului artistic, nu de distrugere a lui.
Vii la putere, nu ești din domeniu și te confrunți cu patrimonii culturale naționale sau regionale? Îți asumi perpetuarea dăinuirii lor. Nu te amesteci în îndeletniciri exclusiviste. Ții cont de doleanțele comunității. Și atât.
Lasă publicul să decidă.
Tu gestionează. 